Pasiunea mea – televiziunea (partea a IV-a)

Cum a fost? Frumos. Este mult de povestit, in mai multe episoade. 🙂
Dupa ce am rezolvat toate problemele birocratice, cu transferul, am ajuns, in sfarsit la TVR Timisoara. In primul rand, trebuia sa fac cunostinta cu carul TV si cu baietii.
Fostul sef de car s-a inteles foarte bine cu baietii, era prietenul lor. Cine erau baietii: doi soferi (ei erau cei mai importanti – sa ne duca unde aveam treaba 🙂 ), patru operatori (cameramani), patru asistenti de camera, un tehnician de sunet si un asistent de sunet, un tehnician de radiorelee si doi asistenti de radiorelee, un tehnician video si un asistent video. 17 baieti, cand era de lucru era nevoie de fiecare. Eu am devenit seful lor. Am dat mana cu fiecare si trebuie sa recunosc ca mi-a fost un pic frica. In afara de un asistent de camera, eram cel mai tanar din echipa. Si eu eram seful lor. Trebuia sa am autoritate. 😀
Inginerul sef imi arata carul, partea tehnica. Aici am avut o mica problemuta. In facultate am invatat despre tranzistori, diode si circuite integrate, la Cluj am avut de a face cu aparatura de ultima ora. Fac o mica paranteza, in acei ani telecomunicatiile erau foarte bine echipate, tehnica de varf – in acei ani a fost Universiada de la Bucuresti si nu putea Ceausescu sa se faca de ras daca pica semnalul, nu? Ei, aici, la carul TV am dat peste un car polonez vechi, care functiona cu lampi (tuburi). Ca sa intre o camera in parametri normali de functionare, trebuia pornita cu cel putin o ora inainte de transmisie (sau inregistrare). Pe atunci camerele TV cantareau multe kg, ca sa o montezi pe trepied aveai nevoie de cel putin doi oameni, era foarte grea, apoi trebuia desfasurat cablul de la car la camera si facuta legatura video si audio intre car si camera. Era mult de lucru.
In prima zi am fost un pic cam buimacit, una am invatat la facultate, cu altceva m-am intalnit aici. Parca m-as fi intors in epoca de piatra. 🙂 Oricum, nu trebuia sa ma obisnuiesc cu aparatura intr-o singura zi. Daca era o urgenta, era acolo fostul sef de car si am fi lucrat impreuna.
In timp ce eu invatam una si alta despre car, baietii nu stiau ce se intampla. Erau un pic ingrijorati pentru ca nu stiau cum e noul sef. Asa ca m-au supus la un test. 😀 Au pus mana de la mana si au cumparat o sticla de coniac albanez, Skanderbeu cred. Si a venit decanul de varsta (si de salariu – avea cel mai mare salariu, datorita vechimii), nea Oli, soferul carului TV, cu doua pahare de coniac, unul pentru fostul sef si unul pentru mine. Mi-au urat baietii bun venit si au venit cu un coniac. Am fost impresionat, i-am multumit si am baut paharul de coniac. L-am auzit pe nea Oli cum a intrat in camera de asteptare a carului si a anuntat victorios:
Baieti, e de-al nostru, e simpatic.
Dupa ce am terminat faza de initiere in tainele arhaicului car TV, m-am alaturat baietilor in camera. Ne-am imprietenit imediat. Dar, in acelasi timp, am stabilit impreuna un cod de conduita. Cand e de lucru, fiecare stie ce trebuie sa faca. Daca eu consideram ca unul trebuia sa faca treaba altuia, asa ramanea. Eu eram seful carului si cel care dadea raportul sefilor de la Bucuresti. Daca nu ar fi iesit bine, eu eram singurul raspunzator. In timpul liber, suntem prieteni, nu conteaza cine e seful. Si a fost foarte bine pentru toti.
De multe ori a trebuit sa il inlocuiesc pe unul cu altul, din diferite motive, dar ne-am descurcat. Doar eram de-al lor, cum a spus nea Oli.

Advertisements

Pasiunea mea – televiziunea (partea a III-a)

Cat timp am stat la Cluj, mereu am incercat sa vin acasa. Dar nu am reusit decat dupa aproape trei ani, nu erau posturi libere. Au fost totusi si unele momente hazlii, care au facut sa imi mai treaca supararea.

Prima data am incercat la DRTV Timisoara. Director era, pe atunci, un domn Esanu. Toata lumea spunea ca este un om dur. Dar nu aveam nimic de pierdut, asa ca m-am inscris din timp in audienta. In ziua respectiva a nins puternic. Pe atunci aveam parul destul de mare. Fiind si cret, marunt, marunt, imi statea ca lui Jimmy Hendrix. Pana sa ajung in birou la dom’ director, m-a nins bine si am intrat, m-a primit imediat ce am ajuns.
Domnul Esanu studia niste acte. Cand si-a ridicat privirea mi-a zis taios: macar puteai sa-ti dai jos caciula de pe cap. 😀 El a crezut ca parul meu e o caciula, probabil de astrahan. 😀 Cand i-am raspuns respectuos ca nu este caciula, ca este parul meu si ca nu am ajuns sa ma scutur de zapada, s-a uitat mai atent si a inceput sa rada. Asa l-am cucerit. M-a poftit sa iau loc, m-a servit cu o cafea, am discutat, mi-a explicat ca, mometan, nu exista niciun post liber, dar ar putea sa apara ceva la Novaci, in judetul Gorj, undeva in varful muntelui, unde se ajungea greu. Am spus ca ma gandesc, ca pastram legatura si ne-am despartit amiabil. Cu mine nu a fost deloc dur, dimpotriva. Doar ca mie nu prea imi convenea la Novaci, era foarte greu de ajuns. Asa, mai bine era la Cluj, la 6 ore de mers cu trenul.

M-am dus si la Studioul Teritorial RTV Timisoara. Directorul de la studiou era un batranel simpatic, foarte jovial, a vorbit cu mine ca si cu copilul lui, ce mai i-am cazut drag. Dar aceeasi poveste. Nu sunt locuri disponibile. Si tot asa, vom tine legatura. Stiam eu cum e. Eram convins ca pana la urma vor uita de mine. Si totusi, nu a fost asa.
“Antenele” mele au aflat ca este un post de inginer la studiou. Imediat mi-am luat liber, aveam multe zile libere si m-am prezentat. Cand m-a vazut domnul director Opreanu s-a bucurat, mi-a strans mana, mi-a spus ca a incercat sa dea de mine, dar nu mai avea niciun telefon, nimic. Norocul meu a fost ca s-a aprobat infiintarea functiei de inginer sef la studiou, astfel ca seful carului TV devenea inginer sef iar locul lui devenea liber.
Exact ce doream eu. Au scos la concurs un post de inginer si patru de tehnicieni.
Cand am intrat in sala, era plin. Cel putin asa mi s-a parut mie. Cred ca eram 7. Am primit subiectele, am inceput sa scriu. Erau subiecte interesante, mi-au placut, asa ca am avut ce sa scriu. Incet, incet, ceilalti se ridicau si plecau. Pana la urma am ramas singur. Si mai aveam de scris. Pana cand s-a plictisit viitorul inginer sef si m-a intrebat:
– Ce faci, scrii acolo un roman?
– Pai da, scriu cat mai mult si mai bine, doar este concurs si mai sunt candidati! – i-am raspuns eu.
A inceput sa rada si mi-a spus ca ceilalti sunt pentru posturile de tehnicieni, pentru postul de inginer eu sunt singurul.
Dar trebuia sa scriu si eu ceva, ca sa ramana la dosar. Asa ca am mai scris putin, am terminat lucrarea si am predat-o.
Astfel am ajuns sa lucrez la studiou, ca sef de car TV. Urma ceva nou pentru mine, dar ceva ce imi doream mult. Alta data.

Pasiunea mea – televiziunea (partea a II-a)

Am lucrat la tehnic. DRTV inseamna Directia de Radio si Televiziune. Noi, cei de la tehnic, trebuia sa facem totul ca omul de rand sa poata urmari programul de la televizor, ca era de rahat sau era altceva, noi trebuia sa fim pe faza. Nu noi faceam programul de la televizor, nu aveam nici in clin, nici in maneca cu o cloaca sau cu prostitutia despre care se vorbeste.
Noi ne cataram pe coclauri, daca pica semnalul pe undeva, pentru ca omul de rand sa vada mizeria aia de program, sa asculte ceva la radio sau sa vorbeasca la telefon.
Prin anii ’80, pe cand lucram la DRTV, departe de casa, singur, cu familia impartita pe ici pe colo, altii au avut curajul si au fugit din tara. Nu au suportat teroarea comunista. Bravo lor. Ii felicit. Eu am ramas in tara si nu imi pare rau.
Imi amintesc si acum cum m-am imprietenit cu Romulus Nita, seful statiei TV de la Mogosa. Eu eram cu echipa tehnica de la DRTV Cluj la Mogosa, langa Baia Mare. Aveam o misiune dubla. Trebuia sa supraveghiez transmisiunea meciului retur dintre Dinamo Bucuresti si Internazionale Milano. Era linia de radioreleu internationala.
Cand se termina meciul, urma un discurs al lui Ceausescu de la Satu Mare. Discursul lui Ceausescu avea prioritate maxima. Trebuia sa asigur calea de dus, de la carul TV de la Satu Mare spre studioul din Bucuresti si calea de intors, de la studioul TVR Bucuresti spre Statia TV Mogosa. Pare complicat, dar asa era. Daca vorbea Ceausescu la Satu Mare, semnalul trebuia sa treaca prin Bucuresti si sa se intoarca la Mogosa pentru a putea fi receptionat de telespectatori la Satu Mare. De parca s-ar fi uitat cineva la discursurile lui.
Aici a intervenit problema. Eu trebuia sa asigur si o linie de rezerva, ori pentru dus, ori pentru intors, daca Doamne fereste s-ar fi intamplat ceva in timpul discursului lui Ceausescu.
Si atunci a intervenit o mare problema. Meciul dintre Dinamo si Internazionale Milano s-a terminat exact cu acelasi scor ca si in tur: 1-1. Urmau prelungirile. Dar prelungirile se suprapuneau cu discursul lui Ceausescu de la Satu Mare. TVR-ul a intrerupt transmisia prelungirilor pentru a transmite discursul.
Acum, ce era sa fac eu? Aveam o singura linie de rezerva. Ori asiguram rezerva pentru discursul lui Ceausescu, ori asiguram rezerva pe international pentru meci.
M-am uitat la Romulus, ne-am inteles din priviri si am folosit rezerva pentru meci. El a supravegheat transmisia TV a discursului de la Satu Mare. Pana la urma, a iesit totul bine. Nu am fost nevoit sa folosesc rezerva, Europa a vazut continuarea meciului, Dinamo a castigat cu 3-2 si Romulus Nita mi-a dat garsoniera despre care am vorbit.

Pasiunea mea – televiziunea (partea I)

Primul meu loc de munca a fost la DRTV Cluj. Sincer, mi-a placut mult acolo. Un serviciu care imi placea, in cei aproape trei ani petrecuti acolo am avut posibilitatea sa cunosc aproape toata Transilvania. In primul an, fiind stagiar, am trecut, din luna in luna, pe la fiecare departament: la laborator, la proiectare, la televiziune (am stat o luna la statia TV Zalau si o luna la statia TV Heniu, langa Prundul Bargaului) si m-am oprit la radiorelee. Acolo, la radiorelee am avut in grija 2 linii importante: Cluj-Oradea si Cluj-Tg.Mures.
Aproape zilnic eram pe drumuri. la interventii sau revizii. Mergeam la orice interventie, chiar tineam locul altor colegi. Mie imi convenea, pentru ca astfel acumulam ore suplimentare si, din cand in cand, puteam sa imi iau liber cateva zile si sa dau o fuga la Timisoara. Daca as fi locuit in Cluj, cu toata familia, poate nu mi-ar fi convenit. Dar asa, cum locuiam la un camin, preferam sa fiu mereu plecat, stateam la hotel si, in timpul liber, mergeam acasa.
Bineinteles, cand m-am angajat, m-am pus pe lista de asteptare pentru locuinta. Avand familie, am cerut un apartament cu doua camere. Intr-un fel, a fost o greseala. Daca ceream garsoniera, as fi primit mai repede. Alti colegi, care au venit impreuna cu mine, au primit. Cu apartamentele era mai greu.
Dupa aproape doi ani de stagiu, un coleg de serviciu m-a lasat masca. El a primit o garsoniera in Cluj, dar era sef de statie TV la Mogosa, langa Baia Mare. Acolo avea de toate, cazare, masa, in timp ce garsoniera era goala. Si mi-a propus sa ma mut eu in garsoniera lui, cu tot cu familia, fara nicio chirie, doar sa platesc intretinerea si alte cheltuieli. Va dati seama ce bucuros am fost. Imediat m-am mutat, au venit Doina cu Andrei si am petrecut cateva luni minunate la Cluj. Cu noi in bloc mai erau doi colegi, unul era casatorit, asa ca aveam si noi gasca noastra. Bineinteles ca am mai rarit deplasarile, nu mai aveam nevoie de ore si zile libere. Preferam sa le petrec cu familia. Mergeam doar la interventiile urgente, pentru liniile care erau in sarcina mea.
Dar totul parea prea frumos, nu? Colegul meu de la Baia Mare a fost promovat si urma sa vina la Cluj. Va dati seama ca m-a rugat sa ii eliberez garsoniera. Dar cineva, acolo sus, a avut grija de noi. Parintii nostri au aflat ca, la Timisoara, a aparut un post de inginer la Studioul Teritorial TVR Timisoara. Imediat am dat o fuga acasa, m-am dus la studiou, am dat o proba de lucru, nu au fost probleme si am plecat cu cererea de transfer in buzunar.
Acum, la Cluj, era o alta problema. Cei de la DRTV nu prea dadeau drumul oamenilor, in special inginerilor. Munca era grea si tot mai multi doreau sa plece. In plus, eu nu puteam pleca cu demisie, pentru ca eram in stagiu si nu aveam voie. Dar am adoptat o alta strategie.
Ne-am inscris in audienta la domnul director. Cand am ajuns la rand, i-am explicat situatia in care ne aflam, ca trebuie sa eliberam garsoniera si i-am cerut sa ne dea de urgenta un apartament, ca nu aveam unde sa locuim. Domnul director bineinteles ca nu avea de unde sa ne dea apartamentul si i-a scapat porumbelul din gura: domnule inginer, daca ati gasi unde sa va transferati la Timisoara, nu m-as opune. El credea ca nu voi fi in stare sa imi gasesc ceva, intr-un timp atat de scurt, cand aproape trei ani nu am reusit.
Atat mi-a trebuit. I-am scos cererea de transfer si nu a mai avut ce face. A ramas gura-cascata. Daca ii ceream direct transferul, m-ar fi refuzat. Dar asa, m-am transferat fara probleme si am ajuns acasa. Home, sweet home.

Andreea si Andrei au implinit un an de la casatorie – cadoul lui Andrei

Cat de repede a trecut un an. 🙂 Parca ieri eram la nunta si ne distram. Acum au deja un an de casatorie, au aniversat nunta de nylon. Mama le-a pregatit prajitura lor preferata. Au mancat asa ceva cand au fost la Londra si au facut o comanda ferma: Chocolate Royale Cheescake, o minunatie de prajitura.

prajitura

Reteta completa, daca doriti sa o preparati, o gasiti aici: Chocolate Royale Cheesecake

Si acum sa va povestesc ce cadou interesant a primit Andrei de la Andreea: un puzzle. Andrei s-a bucurat ca un copil.
puzzle1

Asa ca Andi s-a apucat imediat de treaba. Era curios sa vada ce este in puzzle.
puzzle2

Incet, incet, devenea din ce in ce mai interesant. Oare ce o fi?
puzzle3

Acum este foarte preocupat de rezolvare. Mai are mult de lucru.
puzzle4

Apare ceva foarte interesant. Cred ca stie deja despre ce e vorba. 🙂

A aparut el, apoi a aparut si Andreea.
puzzle7

Ce cadou frumos: un puzzle cu ei doi la casatoria civila.
puzzle8

La multi ani, dragii mei, casa de piatra si sa fim impreuna si la nunta voastra de argint, daca nu si mai mult. Va pupam dulce. Mama si tata.

Lista rusinii – groparii Romaniei

Motiunea a cazut, pentru doar 8 voturi. Au votat “pentru” 228 de parlamentari. Curva de Udrea a dat sampania cu vitriol. 197 parlamentari au votat impotriva motiunii. Dupa votul de ieri este clar: guvernul nu mai are majoritate in parlament. Ar trebui sa isi dea demisia.
Dobitocul de Prigoana s-a prefacut ca voteaza motiunea, dar in loc sa puna bila alba in urna a pus un piramidon!!! In urna s-a mai gasit si guma de mestecat!!!
Rahatii dracului, isi bat joc de noi in toate felurile.
Scroafa de Monica Iacob Ridzi, dobitocul de Valeriu Tabara si minoritarul lingau Varujan Pambuccian nu au participat la votare. Pare un amanunt nesemnificativ, oricum nu avea importanta pentru motiunea de cenzura, dar cand a fost vorba de votarea pentru Curtea Constitutionala au fost toti si au votat. Unul dintre ei sa fi lipsit si Minea nu ar fi fost validat. Numele lor nu este pe lista rusinii care a aparut pe internet, pentru ca nu au votat, dar puteti sa considerati ca si ei sunt acolo. Tot nesimititi si indolenti sunt.
Idiotul de Basescu, adevaratul vinovat pentru acest genocid social, a ranjit satisfacut dupa aflarea rezultatului, cand i-a instalat pe cei doi judecatori la Curtea Constitutionala, alesi ieri cu scandal in ambele camere. Boul este fericit acum, are majoritatea la CC, asa ca, de acum incolo legile idioate ale lui Boc vor trece fara probleme, chiar daca sunt neconstitutionale. “Sub conducerea juristului Emil Boc, guvernele care s-au succedat după alegerile parlamentare din 2008 au reuşit performanţa de a se trezi cu toate marile proiecte de reforme atacate şi respinse la Curtea Constituţională. Într-un an şi jumătate guvernele conduse de Emil Boc au elaborat trei ordonanţe de urgenţă şi două proiecte de legi care au fost ulterior declarate neconstituţionale. Pe un astfel de act normativ Executivul şi-a angajat răspunderea în toamna anului trecut” scrie Adevarul.
Asa ca, de acum incolo, ne asteapta haosul.
Daca vreti sa ii vedeti pe cei 197 care au votat scaderea pensiilor si a ajutorului de somaj cu 15% si a salariilor cu 25%, dati click pe link-ul de mai jos. Poate il veti recunoaste pe parlamentarul din colegiul dumneavoastra pe care l-ati votat sa va reprezinte interesele. Sa nu il uitati si data viitoare sa nu il mai votati.
Lista rusinii – groparii Romaniei

Sase!!! Politia pensiilor e cu ochii pe mine

Gata cu viata de lux pe care am dus-o pana acum. Ma urmareste politia. Dar nu orice politie, ci cea a pensiilor. Potrivit MEDIAFAX: “cei peste 900.000 de pensionati pe caz de boala vor fi verificati de „politia” pensiilor, adica de medicii specialisti din centrele locale de expertiza medicala. Asa a decis executivul care in 7 iunie a acceptat un amendament la proiectul de lege privind unele masuri in domeniul pensiilor, prin care s-a redus de la trei la un an termenul-limita pentru descoperirea pensionarilor ilegali.

Supraaglomerare in centrele locale
Prin urmare, un calcul simplu arata ca, la nivel national, centrele de evaluare ar trebui sa ia la bani marunti aproape 2.000 de pensionari pe zi. Asta, excluzandu-i pe pensionarii bolnavi ale caror dosare nu mai pot fi revizuite, potrivit legii (au o invaliditate ireversibila sau mai au cel mult cinci ani pana la varsta standard de pensionare).”

Doar ca autorii articolului din Evenimentul zilei uita cu cine au de a face. Au de a face cu Basescu, Boc, Berceanu, Udrea, Blaga, Funeriu si altii ca ei, ii stiti voi, care nu mai tin cont de nimic. Politia pensiilor ii va urmari pe toti, chiar si pe cei ca mine, care sunt ireversibil. Parca il si vad pe politai cum ma urmareste cu binoclul ca sa vada daca mananc mai mult de o firimitura pe zi din painea pe care o am in frigider. Ca doar asa a spus dolofana Teo, proaspat parlamentar PDL.

“Presupun că orice om s-ar descurca dacă ar câştiga numai 600 de lei. Şi dacă ai doi lei în buzunar, tot îţi iei o pâine, o pui în congelator şi mănânci în fiecare zi câte o frimitură, dar nu mori de foame”, consideră Teo.

Am totusi noroc ca sunt pensionar. Daca ma accidentez, cumva, tot mai primesc pensia (cat o mai primesc, depinde de concluziile politiei). Ca altfel, puteam pati ce a patit o doamna din Hunedoara (si nu numai, am auzit si in Timisoara de un caz asemanator).

Conform Banknews: O femeie cu mana rupta pierde banii de concediul medical pentru ca nu se afla acasa in momentul controlului. Irina Furca din Hunedoara este primul caz care demonstreaza absurdul noilor masuri legate de verificarea la domiciliu a concediilor medicale.

Irina Furca a primit concediu medical pe perioada 1-17 iunie pentru o fractura a bratului drept, diagnostic care ii induce o incapacitate temporara de munca. Ghinionul a facut ca ea sa fie una din persoanele aflate in concediu medical pe care controlul de la Casa judeteana de Sanatate (CJAS) Hunedoara nu a gasit-o acasa. Pentru ca absenta de la domiciliu presupune ca hunedoreanca este un bolnav inchipuit, conform procesului verbal intocmit de politia medicala, ea trebuie sa returneze sau sa nu primeasca nici un ban pe perioada concediului medical, potrivit Adevarul.

“Cand au venit medicii, am fost iesita sa-mi cumpar paine si niste medicamente pentru o alta afectiune de care sufar. Oricine poate vedea ca sunt intr-adevar bolnava: am mana rupta, pusa in ghips. Pot demonstra oricand ca nu sunt un bolnav inchipuit. Am un serviciu care presupune munca fizica si in aceasta stare nu pot lucra. Dupa parerea mea, concediul medical nu trebuie confundat cu arestul la domiciliu”, spune Irina Furca.

A doua zi de saracie

Am aflat ca guvernul minte si are insomnii. Berceanu minte prin omisiune, Vladescu nu mai vrea sa minta inca sase luni, Udrea are insomnii pentru ca are de platit un credit de 3 milioane de euro. Pai du-te mai ministreaso la cocosul tau, plateste-ti creditul si lasa-l pe altu’ care stie ce inseamna un minister. Un senator PDL a trecut la PSD. Silviu Prigoana a demisionat doar din partid. Mai face afaceri cu statul. Sustine guvernul privind masurile de austeritate. Il doare in handicap de suferintele altora. Scandal la alegerea lui Valer Dorneanu la Curtea Constitutionala. Anastase Roberta nu este de acord. Vaca de Udrea da acum declaratii ca reabiliteaza 10.000 km de drumuri. Cred ca si ea vorbeste in km vechi. E proasta ca Boc. O tara de rahat. Motiunea de cenzura are din ce in ce mai multe sanse sa treaca. Sa dispara guvernul, presedintele, sa-i ia dracu’. Pe toti.

Prima zi de saracie

Ma uit la ultimul cupon de pensie intreg. Din iunie va fi mai mic cu 15%. Pana acum pensia impreuna cu indemnizatia de insotitor era de 1.190 lei. Pentru ca si indemnizatia de insotitor se raporteaza la punctul de pensie (o,8 din punctul de pensie) va scadea si ea cu 15%. In iunie voi primi exact 1.000 lei. Mai putin cu 190 lei, cam cat am dat ultima data pe medicamentele gratuite. Da, gratuite, nu compensate. Acum, vara, ne descurcam, dar la iarna va fi foarte greu. Factura de gaz este iarna in jur de 500-600 lei. Trebuie sa apelam la rezerve.

Norocul nostru ca am fost destul de chibzuiti si nu am aruncat cu banii in stanga si in dreapta cand am fost in putere si am avut firma noastra. Casa ne-am cumparat-o in 1993, alte cheltuieli majore nu am mai facut. Puteam sa ne cumparam si o masina de mii sau zeci de mii de euro, dar am preferat sa nu ne luam masina noua. Ne-am multumit cu vechea noastra Dacie 1310. Pentru noi este suficient. La cumparaturi este foarte buna, in rest nu prea umblam. Andrei este la casa lui, are familie, are serviciu bun si el si Andreea, nora noastra. Amandoi sunt programatori. La un moment dat se zvonea ca vor fi impozitate si salariile programatorilor. Iar 16% la salariile lor ar fi insemnat foarte mult. Pana la urma s-a renuntat la asta.

Dar guvernul a revenit la impozitarea dobanzilor bancare. Inainte au fost impozitate doar dobanzile de la depozitele la termen. Conturile de economii nu se impozitau. Asa ca am oreferat sa ne pastram economiile in conturi de economii. Cand s-a renuntat la impozitarea dobanzilor la depozite, ne-am facut depozite la termen. Acum se impoziteaza tot, si depozitele la termen si conturile de economii sau conturile curente. O alta lovitura sub centura.

Eu m-am alaturat protestelor pensionarilor din Timisoara si in aceasta saptamana pichetez Prefectura Timis. Nu am prea multe sperante ca se va intampla ceva. Poate se va intampla ceva cu motiunea de cenzura. Vom vedea saptamana viitoare.