Pasiunea mea – televiziunea (partea I)


Primul meu loc de munca a fost la DRTV Cluj. Sincer, mi-a placut mult acolo. Un serviciu care imi placea, in cei aproape trei ani petrecuti acolo am avut posibilitatea sa cunosc aproape toata Transilvania. In primul an, fiind stagiar, am trecut, din luna in luna, pe la fiecare departament: la laborator, la proiectare, la televiziune (am stat o luna la statia TV Zalau si o luna la statia TV Heniu, langa Prundul Bargaului) si m-am oprit la radiorelee. Acolo, la radiorelee am avut in grija 2 linii importante: Cluj-Oradea si Cluj-Tg.Mures.
Aproape zilnic eram pe drumuri. la interventii sau revizii. Mergeam la orice interventie, chiar tineam locul altor colegi. Mie imi convenea, pentru ca astfel acumulam ore suplimentare si, din cand in cand, puteam sa imi iau liber cateva zile si sa dau o fuga la Timisoara. Daca as fi locuit in Cluj, cu toata familia, poate nu mi-ar fi convenit. Dar asa, cum locuiam la un camin, preferam sa fiu mereu plecat, stateam la hotel si, in timpul liber, mergeam acasa.
Bineinteles, cand m-am angajat, m-am pus pe lista de asteptare pentru locuinta. Avand familie, am cerut un apartament cu doua camere. Intr-un fel, a fost o greseala. Daca ceream garsoniera, as fi primit mai repede. Alti colegi, care au venit impreuna cu mine, au primit. Cu apartamentele era mai greu.
Dupa aproape doi ani de stagiu, un coleg de serviciu m-a lasat masca. El a primit o garsoniera in Cluj, dar era sef de statie TV la Mogosa, langa Baia Mare. Acolo avea de toate, cazare, masa, in timp ce garsoniera era goala. Si mi-a propus sa ma mut eu in garsoniera lui, cu tot cu familia, fara nicio chirie, doar sa platesc intretinerea si alte cheltuieli. Va dati seama ce bucuros am fost. Imediat m-am mutat, au venit Doina cu Andrei si am petrecut cateva luni minunate la Cluj. Cu noi in bloc mai erau doi colegi, unul era casatorit, asa ca aveam si noi gasca noastra. Bineinteles ca am mai rarit deplasarile, nu mai aveam nevoie de ore si zile libere. Preferam sa le petrec cu familia. Mergeam doar la interventiile urgente, pentru liniile care erau in sarcina mea.
Dar totul parea prea frumos, nu? Colegul meu de la Baia Mare a fost promovat si urma sa vina la Cluj. Va dati seama ca m-a rugat sa ii eliberez garsoniera. Dar cineva, acolo sus, a avut grija de noi. Parintii nostri au aflat ca, la Timisoara, a aparut un post de inginer la Studioul Teritorial TVR Timisoara. Imediat am dat o fuga acasa, m-am dus la studiou, am dat o proba de lucru, nu au fost probleme si am plecat cu cererea de transfer in buzunar.
Acum, la Cluj, era o alta problema. Cei de la DRTV nu prea dadeau drumul oamenilor, in special inginerilor. Munca era grea si tot mai multi doreau sa plece. In plus, eu nu puteam pleca cu demisie, pentru ca eram in stagiu si nu aveam voie. Dar am adoptat o alta strategie.
Ne-am inscris in audienta la domnul director. Cand am ajuns la rand, i-am explicat situatia in care ne aflam, ca trebuie sa eliberam garsoniera si i-am cerut sa ne dea de urgenta un apartament, ca nu aveam unde sa locuim. Domnul director bineinteles ca nu avea de unde sa ne dea apartamentul si i-a scapat porumbelul din gura: domnule inginer, daca ati gasi unde sa va transferati la Timisoara, nu m-as opune. El credea ca nu voi fi in stare sa imi gasesc ceva, intr-un timp atat de scurt, cand aproape trei ani nu am reusit.
Atat mi-a trebuit. I-am scos cererea de transfer si nu a mai avut ce face. A ramas gura-cascata. Daca ii ceream direct transferul, m-ar fi refuzat. Dar asa, m-am transferat fara probleme si am ajuns acasa. Home, sweet home.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s