Pasiunea mea – televiziunea (partea a III-a)


Cat timp am stat la Cluj, mereu am incercat sa vin acasa. Dar nu am reusit decat dupa aproape trei ani, nu erau posturi libere. Au fost totusi si unele momente hazlii, care au facut sa imi mai treaca supararea.

Prima data am incercat la DRTV Timisoara. Director era, pe atunci, un domn Esanu. Toata lumea spunea ca este un om dur. Dar nu aveam nimic de pierdut, asa ca m-am inscris din timp in audienta. In ziua respectiva a nins puternic. Pe atunci aveam parul destul de mare. Fiind si cret, marunt, marunt, imi statea ca lui Jimmy Hendrix. Pana sa ajung in birou la dom’ director, m-a nins bine si am intrat, m-a primit imediat ce am ajuns.
Domnul Esanu studia niste acte. Cand si-a ridicat privirea mi-a zis taios: macar puteai sa-ti dai jos caciula de pe cap.😀 El a crezut ca parul meu e o caciula, probabil de astrahan.😀 Cand i-am raspuns respectuos ca nu este caciula, ca este parul meu si ca nu am ajuns sa ma scutur de zapada, s-a uitat mai atent si a inceput sa rada. Asa l-am cucerit. M-a poftit sa iau loc, m-a servit cu o cafea, am discutat, mi-a explicat ca, mometan, nu exista niciun post liber, dar ar putea sa apara ceva la Novaci, in judetul Gorj, undeva in varful muntelui, unde se ajungea greu. Am spus ca ma gandesc, ca pastram legatura si ne-am despartit amiabil. Cu mine nu a fost deloc dur, dimpotriva. Doar ca mie nu prea imi convenea la Novaci, era foarte greu de ajuns. Asa, mai bine era la Cluj, la 6 ore de mers cu trenul.

M-am dus si la Studioul Teritorial RTV Timisoara. Directorul de la studiou era un batranel simpatic, foarte jovial, a vorbit cu mine ca si cu copilul lui, ce mai i-am cazut drag. Dar aceeasi poveste. Nu sunt locuri disponibile. Si tot asa, vom tine legatura. Stiam eu cum e. Eram convins ca pana la urma vor uita de mine. Si totusi, nu a fost asa.
“Antenele” mele au aflat ca este un post de inginer la studiou. Imediat mi-am luat liber, aveam multe zile libere si m-am prezentat. Cand m-a vazut domnul director Opreanu s-a bucurat, mi-a strans mana, mi-a spus ca a incercat sa dea de mine, dar nu mai avea niciun telefon, nimic. Norocul meu a fost ca s-a aprobat infiintarea functiei de inginer sef la studiou, astfel ca seful carului TV devenea inginer sef iar locul lui devenea liber.
Exact ce doream eu. Au scos la concurs un post de inginer si patru de tehnicieni.
Cand am intrat in sala, era plin. Cel putin asa mi s-a parut mie. Cred ca eram 7. Am primit subiectele, am inceput sa scriu. Erau subiecte interesante, mi-au placut, asa ca am avut ce sa scriu. Incet, incet, ceilalti se ridicau si plecau. Pana la urma am ramas singur. Si mai aveam de scris. Pana cand s-a plictisit viitorul inginer sef si m-a intrebat:
– Ce faci, scrii acolo un roman?
– Pai da, scriu cat mai mult si mai bine, doar este concurs si mai sunt candidati! – i-am raspuns eu.
A inceput sa rada si mi-a spus ca ceilalti sunt pentru posturile de tehnicieni, pentru postul de inginer eu sunt singurul.
Dar trebuia sa scriu si eu ceva, ca sa ramana la dosar. Asa ca am mai scris putin, am terminat lucrarea si am predat-o.
Astfel am ajuns sa lucrez la studiou, ca sef de car TV. Urma ceva nou pentru mine, dar ceva ce imi doream mult. Alta data.

One thought on “Pasiunea mea – televiziunea (partea a III-a)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s