Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 21: Plăcintă cu mere / Grimole aux pommes
Plăcintă cu mere / Grimole aux pommes
Ingrediente:
6 – 8 mere
10 linguri de zahăr
3 ouă
1 pachet de zahăr vanilat
1 praf de copt
250 ml de smântână
50 g de unt topit
10 linguri de făină
1 vârf de cuţit de sare
migdale
zahăr brun
Preparare:
Încălziţi cuptorul la 210° C. Amestecaţi zahărul, ouăle şi zahărul vanilat. Adăugaţi smântâna, sarea, praful de copt, făina şi untul topit. Tăiaţi merele curăţate de coajă, în sferturi şi sferturile în jumătate, iar apoi amestecaţi-le cu restul ingredientelor. Luaţi o tavă de plăcintă unsă cu unt şi turnaţi amestecul. Deasupra presăraţi bucăţi de migdale şi zahăr brun. Coaceţi la cuptor aproximativ 45 de minute. Se serveşte caldă.
Toate retetele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 18: Chiftele din carne de vită
Chiftele din carne de vită
Ingrediente:
500 g carne de vită tocată
o ceapă mare
150 g carne din cârnaţ/mezeluri
un ou
250 ml sos de roşii
50 ml vin alb
câteva măsline verzi şi negre
busuioc
ulei
sare, piper
Preparare:
Amestecaţi carnea de vită, carnea de cârnaţi, ceapa tocată mărunt, sarea şi piperul. Adăugaţi oul şi omogenizaţi bine. Din amestec faceţi bile de dimensiune medie.
Într-o tigaie se încălzeşte ulei. Puneţi bilele la prăjit, întorcându-le ocazional pentru a prinde o culoare frumoasă. După ce sunt gata, aşezaţi-le pe hârtie absorbantă pentru a elimina excesul de ulei. Aruncaţi uleiul din tigaie, apoi puneţi vinul alb, sosul de roşii şi măslinele. Fierbeţi zece minute la foc mic. Când sosul e gata, puneţi şi chiftelele în tigaie, acoperiţi şi mai gătiţi patru minute. Înainte de servire, adăugaţi busuioc proaspăt tocat. Se consumă împreună cu paste proaspete, orez sau cu piure de legume (cartofi/morcovi/ţelină).
Toate retetele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei 2011-etapa 11: Muşchi de vită cu prune / Filet de Boeuf Cyrano
Muşchi de vită cu prune / Filet de Boeuf Cyrano
Ingrediente pentru 6 porţii:
1 kg de muşchi de vită
250 g de prune uscate mari
3 linguri de ulei
un pahar si jumătate de vin roşu
o lingură de făină
sare, piper, câteva frunze de măcriş
Preparare:
Tăiaţi prunele de-a lungul şi îndepărtaţi sâmburii. Cu 40 de minute înainte de servirea mesei, se încălzeşte uleiul într-o cratiţă şi se pune muşchiul de vită. Se presară cu făină, se adaugă vinul şi o jumătate de pahar de apă. Condimentaţi cu sare şi piper, acoperiţi şi lăsaţi să fiarbă 20 de minute. Adăugaţi apoi prunele uscate şi mai lăsaţi să fiarbă 10 minute. Când serviţi, tăiaţi friptura în felii, aşezaţi pe un platou încălzit în prealabil, puneţi prunele şi sosul rămas peste friptură şi garnisiţi cu câteva frunze de măcriş.
Toate retele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 10: Supă de usturoi roz
Supă de usturoi roz
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gătire: 15 minute
Ingrediente pentru 4 porţii:
Pentru supă:
2 litri de apă
10 căţei de usturoi Lautrec roz
1 albuş de ou
150 de grame de fidea sau 150 de grame de crutoane
sare şi piper
1 polonic de supă de carne
Pentru maioneză:
o linguriţă de muştar
1 gălbenuş de ou
ulei
sare şi piper
Preparare:
Se toarnă apa într-o oală mare şi se aduce la fierbere.
Se adaugă usturoiul pisat şi albuşul de ou. Se condimentează cu sare şi piper şi se amestecă bine. Se găteşte trei minute. Apoi adăugaţi fideaua şi mai gătiţi încă trei minute. Maioneza se prepară prin amestecul gălbenuşului de ou cu muştarul, sarea, piperul şi treptat cu uleiul. Se subţiază cu un polonic de supă de carne caldă şi se amestecă uşor în supa de usturoi. Serviţi fierbinte şi adăugaţi crutoanele în cazul în care nu aţi optat pentru fidea.
Toate retele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 8: Tartă Tatin
Tartă Tatin
Ingrediente:
6-8 mere
200 grame zahăr pudră sau zahăr brun
100 grame unt
500 grame aluat de foietaj sau aluat făcut în casă (150 de grame de făină, 75 de grame de unt şi 50 de grame de zahăr. Se frământă bine şi se dă la rece timp de 1 oră înainte de utilizare)
scorţişoară
Preparare:
Se curăţă merele de coajă şi de miezul cu seminţe, apoi se taie fiecare în 6-8 felii (în funcţie de mărimea merelor). Se pun într-un bol şi se toarnă peste ele zeama de lămâie.
Se ia o tavă rotundă pentru tarte şi se pune câteva minute să se încingă la flacără mică. Se pun 170 g de zahăr pudră în tavă lăsându-se să se topească, amestecându-se din când în când până se caramelizează usor. După ce s-a topit zahărul, se ia tava de pe foc şi se adaugă 50 g unt. După ce s-a topit şi untul, se aşează în tavă primul strat de felii de mere cu partea bombată în jos, una lângă alta. Apoi se mai pune încă un rând de mere cu partea bombată în sus, astfel încât să nu rămână spaţii goale între ele. Se adaugă bucăţele mici de unt (50 g) şi două linguriţe de zahăr deasupra merelor. Se aşează aluatul de foietaj peste mere. Se înţeapă cu furculiţa din loc în loc. Se introduce tava în cuptorul încălzit la 180°C (foc mediu) şi se lasă aproximativ 25-30 de minute până ce se rumeneşte uşor aluatul fără a se arde. În cazul în care se formează prea mult lichid, se scoate surplusul cu o lingură.
Imediat ce se scoate din cuptor se desprinde marginea tartei cu un cuţit, se acoperă tava cu o farfurie întinsă (dar şi adâncă puţin, cât să încapă sucul fructelor) şi se răstoarnă în ea. Se lasă să se răcească 10 minute înainte de servire. Este excelentă dacă puneţi peste feliile de tartă scorţişoară, îngheţată de vanilie, caramel sau alune.
Tarta Tatin poate fi preparată şi cu pere, piersici sau ananas.
Toate retele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 7: Turte de cartofi
De data aceasta, o reteta fara carne.
Turte de cartofi / Galettes de pommes de terre
Timp de pregătire: 35 de minute.
Porţii: 4
Ingrediente:
1 kg de cartofi
1 ceapă mare
pătrunjel tocat
2 ouă
o lingură de făină
o ceaşcă de ulei
nucşoară
sare şi piper
Preparare: Spălaţi, curăţaţi şi radeţi pe o răzătoare mare ceapa şi cartofii. Scurgeţi puţin din zeama legumelor rase. Amestecaţi apoi cu faina, ouăle şi pătrunjelul tocat. Asezonaţi cu nucşoară, sare şi piper după gust. Faceţi mici turte cu ajutorul unei linguri de supă umplută bine cu amestecul rezultat. Luaţi o tigaie şi turnaţi uleiul. Când acesta e fierbinte puneţi turtele. Apăsaţi-le cu ajutorul lingurii. Trebuie prăjite pe ambele părţi până devin aurii şi crocante. Se servesc fierbinţi alături de salată verde, şuncă sau bacon prăjit şi un pahar de vin.
Toate retele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei: Pui in sos de cidru (varianta prescurtata)
Am preparat si am savurat reteta de Pui in sos de cidru. O splendoare, o nebunie, o chintesenta de gusturi si arome …
Am avut ceva de lucru, dar a meritat efortul. Abia dupa ce am preparat reteta, am gasit varianta prescurtata in cartea de bucate a marchizului de Sade. Este mai simpla.
Se iau doi pui (de preferinta negri), se imbata cu cidru si se dau la cuptor. Ca sa nu aveti probleme cu penele, folositi puisori cu puf. Se servesc fierbinti. Pofta buna.
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 6: Tocană de peşte cu Calvados şi mărar
De data aceasta am avut o reteta inedita, care, va spun sincer, nu prea este pe placul meu, dar cine doreste sa o incerce, sa imi spuna si mie cum a iesit. A si fost data gresit, in privinta temperaturii cuptorului.
Tocană de peşte cu Calvados şi mărar
Ingrediente:
450 de grame peşte alb (orice carne de peşte mai tare, care nu se desface la fierbere poate fi utilizată în acest fel de mâncare)
o lingură de pătrunjel proaspăt tocat
100 de grame de ciuperci mici tăiate în jumătate
100 de grame de roşii proaspete sau din conservă
sare de mare
piper negru proaspăt măcinat
2 linguriţe de făină
o lingură de unt
2 căni de cidru de mere
60 ml de Calvados sau altă băutură asemănătoare
un buchet mare de mărar proaspăt
Preparare:
Preîncălziţi cuptorul la 350 de grade. (aici cred ca este greseala, probabil sunt grade Fahrenheit, in grade Celsius ar fi 175, mai mult ca sigur ca asa este). Tăiaţi peştele în bucăţi aproximativ egale. Într-o oală pentru cuptor puneţi peştele alături de pătrunjel, ciuperci, roşii, sare si piper. Luaţi o cratiţă mai mică şi încălziţi la foc mediu cidrul de mere. Separat se freacă untul şi făina până se formează o pastă. Adăugaţi cidrul de mere cald peste pastă. Amestecaţi la foc mic până se îngroaşă puţin. Turnaţi acest sos în oala cu carnea de peşte. Adăugaţi mărarul şi cei 60 ml de Calvados. Amestecaţi încet. Acoperiţi cu un capac şi lăsaţi la cuptor aproximativ 30 de minute. Serviţi în boluri încălzite şi puneţi deasupra crenguţe de mărar şi pătrunjel.
Toate retele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 4: Pui in sos de cidru
In sfarsit, o reteta serioasa. 
Daca anul trecut am avut Pui in bere, anul acesta avem alt fel de pui, in sos de cidru. Pare o reteta interesanta, o vom incerca, doar sa vedem unde gasim cidru.
Am preparat-o. Reteta o gasiti aici: Pui in sos de cidru
Pui în sos de cidru
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gătire: 30 minute
Timp total: 35 de minute
Porţii: 4
Ingrediente:
opt felii medii de file de pui
1/2 linguriţă sare de mare
1/4 linguriţă piper negru
o lingură de unt plus alte 2 linguriţe de unt
125 g ceapă albă tăiată fin
250 ml de cidru dulce
Preparare:
Se preîncălzeşte cuptorul. Se asezonează carnea de pui cu sare si piper. Într-o tigaie mare preîncălzită se topeşte o lingură de unt în care se rumeneşte puiul, trei minute pe fiecare parte. Apoi se mută bucăţile de carne într-o tavă potrivită pentru a sta în cuptor. În aceeaşi tigaie se topesc două linguriţe de unt în care se căleşte ceapa timp de cinci minute, la foc mediu. Se adaugă cidrul şi se mai fierbe sosul încă patru minute, amestecând continuu (sosul trebuie să fie gros). Se toarnă sosul peste bucăţile de pui rumenit şi se pune la cuptor, neacoperit timp de 10-15 minute. Se serveşte fierbinte.
Toate retele din aceasta editie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011 – etapa 2: Supa crema de dovleac
Daca in prima etapa am avut un aperitiv, in etapa a doua am avut o supa. An facut asa ceva, mai demult, este delicioasa si foarte hranitoare. Am servit-o cu crutoane: Supa crema de dovlecei.
Supă cremă de dovleac (La potironnée)
Există o variantă a reţetei în care se adaugă castane (curăţate, decojite şi fierte în apă).
Ingrediente (pentru 6 porţii):
1 kg de dovleac
2 linguri de zahăr pudră, un pahar de apă
500 ml lapte fiert
1 lingură de smântână grasă
unt cât o nucă
sare si piper
Preparare:
Se îndepărtează coaja dovleacului, se curăţă de seminţe, se taie în cuburi, iar acestea se pun într-o cratiţă împreună cu un pahar mic de apă şi zahărul pudră. Acoperiţi cu un capac şi lăsaţi să fiarbă 20 de minute, amestecând regulat până când devine moale. Scurgeţi şi striviţi dovleacul cu o spatulă. Adăugaţi cremă de dovleac peste laptele tocmai fiert, asezonaţi cu sare şi piper după gust, adăugaţi smântână şi lăsaţi să fiarbă la foc mic 15 minute. Imediat după ce aţi luat de pe foc cratiţa, puneţi untul şi amestecaţi până se încorporează. Se serveşte imediat.
Toate retele din aceasta edititie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Retete Turul Frantei Eurosport 2011: etapa 1 – Pate de sardine
A inceput ediat a 98-a a Turului Frantei. Comentatorii de la Eurosport Romania au bunul obicei de a prrezenta in fiecare etapa o reteta specifica zonei prin care caravana ciclista. Anul trecut am preparat cateva retete si au fost minunate: Retete preparate Turul Frantei Eurosport.
Cred ca si anul acesta vom face la fel. Voi prezenta retetele si aici. Iata reteta etapei 1:
Pate de sardine (pentru 4 persoane)
Ingrediente:
2 cutii / 100 grame sardine în ulei de măsline
80 g brânză de capră proaspătă
2 cepe tocate fin
1 lămâie
1 linguriţă praf de curry
Preparare:
Scurgeţi uleiul într-un bol şi puneţi-l deoparte. Scoateţi apoi oasele.
Adăugaţi brânza, aproximativ jumătate din ulei şi sucul lămâii. Utilizaţi o furculiţă pentru a amesteca bine.
Puneţi ceapa tocată fin şi praful de curry. Omogenizaţi.
Se lasă în frigider timp de 3 ore, apoi se serveşte pe felii mici de pâine prăjită (toast).
Reţeta e ideală de servit ca aperitiv alături de un vin alb din Brem.
Toate retele din aceasta edititie le gasiti aici: Retete Turul Frantei 2011
Alte retete interesante din Le Tour: Retete preparate Turul Frantei Eurosport
Pasiunea mea – televiziunea: Remember Adrian Paunescu
Imi amintesc mereu, cu placere, de Cenaclul Flacara. De cate ori venea in Timisoara eram mereu prezent. De fiecare data era ceva nou, la fiecare spectacol. Chiar si dupa ce am plecat la Cluj am asistat la cateva spectacole in zona, in Ardeal. Tot ca spectator … Mai bine zis ca participant. Nu puteai fi un simplu spectator la cenaclu. Nu puteai sta pe scaun si sa aplauzi. Te ridicai in picioare, cantai si dansai. Stiai cand incepe, nu stiai cand se termina. Dar era ceva deosebit la acele spectacole. De multe ori mi se facea pielea de gaina. Alteori imi dadeau lacrimile.
Dupa ce m-am intors la Timisoara, la Studioul TVR Timisoara, am ajuns de “cealalta parte a baricadei”, daca pot sa spun asa. De fiecare data cand aparea Cenaclul prin zona, eram prezenti si noi, ca sa inregistram spectacolul. Pe vremea aceea inca nu a fost interzis, era inainte de 1985. De fiecare data cand era vorba de cenaclu ne anuntam familiile sa nu ne astepte, ca nu stim cand venim, noi suntem la cenaclu si la o cana de vin. Asa era. Ne era frica sa nu ni se termine benzile de inregistrare. Tot asa, stiam cand incepe spectacolul, nu stiam cand se termina … Aveam si probleme cu captarea sunetului in car. Nu aveam atatea microfoane, totul era prea dinamic pentru posibilitatile noastre tehnice. Pana la urma ne-am descurcat. Captam sunetul de la pupitrul de sunet al cenaclului (cel care difuza in sala), Adrian Paunescu avea microfonul lui si mai aveam un microfon pentru sala. Noi trebuia sa fim atenti ce cale de sunet o dam mai tare, ce cale sa o reducem. Dar faceam cu schimbul, si la camere si la sunet, ne ajutau si baietii care nu mai aveau alta treaba dupa ce au montat camerele sau tras cablurile la carul TV. Dar ne-au inteles si ei pe noi, spectacolul era atat de frumos incat nu puteai sa stai in car nu stiu cate ore, trebuia sa mergi un pic in sala, sa canti si sa participi … Sa te simti bine. Chiar ca ma simteam bine.
Ultima amintire este de la Alba Iulia, la 1 Decembrie. Cred ca era in 1984. Adrian Paunescu nu mai era agreat, Cenaclul Flacara devenea ceva periculos, strangea mereu prea multi oameni, deodata, in acelasi loc. Noi am ajuns acolo ca sa transmitem manifestarile de la Alba Iulia. Pe atunci Ziua Marii Uniri era tratata asa, in derizoriu, nu se compara cu 23 august, sarbatoarea nationala.
Transmisiunea directa a durat destul de putin. Stiti cum era pe atunci, cat mai putine ore de emisie la TV. La Alba Iulia era si Adrian Paunescu cu Cenaclul. Ar fi vrut sa intre in direct, dar nu avea loc in program. Pana la urma am obtinut aprobare de la Bucuresti sa inregistram ceva din spectacol. Inainte de inceperea spectacolului Adrian Paunescu a venit la car si ne-a multumit tuturor, a dat mana cu fiecare, stia ca nu aveam puterea de decizie, ca nu puteam transmite in direct, dar ne-a multumit ca ne-am luptat pentru a obtine permisiunea sa inregistram. Nu a fost nu stiu ce inregistrare, nici nu aveam suficienta banda la noi, dar oricum a fost ceva mult mai frumos decat penibila manifestare de 1 decembrie, regizata de cei care raspundeau de Cantarea Romaniei.
Ce este dureros, dupa ce s-a interzis Cenaclul Flacara, Adrian Paunescu a ajuns sa raspunda … sau cam asa ceva … de Cantarea Romaniei. Am prins si eu cateva inregistrari prin tara cu aceste “spectacole” de o penibilitate … nu am cuvinte. Asta pana ne-au desfiintat si ne-au facut “someri”. Dar asta e alta poveste.
Maestre Adrian Paunescu, ramas bun. Inca imi amintesc de strangerea de mana de la Alba Iulia si ma simt onorat.
Pasiunea mea – televiziunea (partea a IV-a)
Cum a fost? Frumos. Este mult de povestit, in mai multe episoade.
Dupa ce am rezolvat toate problemele birocratice, cu transferul, am ajuns, in sfarsit la TVR Timisoara. In primul rand, trebuia sa fac cunostinta cu carul TV si cu baietii.
Fostul sef de car s-a inteles foarte bine cu baietii, era prietenul lor. Cine erau baietii: doi soferi (ei erau cei mai importanti – sa ne duca unde aveam treaba ), patru operatori (cameramani), patru asistenti de camera, un tehnician de sunet si un asistent de sunet, un tehnician de radiorelee si doi asistenti de radiorelee, un tehnician video si un asistent video. 17 baieti, cand era de lucru era nevoie de fiecare. Eu am devenit seful lor. Am dat mana cu fiecare si trebuie sa recunosc ca mi-a fost un pic frica. In afara de un asistent de camera, eram cel mai tanar din echipa. Si eu eram seful lor. Trebuia sa am autoritate. 
Inginerul sef imi arata carul, partea tehnica. Aici am avut o mica problemuta. In facultate am invatat despre tranzistori, diode si circuite integrate, la Cluj am avut de a face cu aparatura de ultima ora. Fac o mica paranteza, in acei ani telecomunicatiile erau foarte bine echipate, tehnica de varf – in acei ani a fost Universiada de la Bucuresti si nu putea Ceausescu sa se faca de ras daca pica semnalul, nu? Ei, aici, la carul TV am dat peste un car polonez vechi, care functiona cu lampi (tuburi). Ca sa intre o camera in parametri normali de functionare, trebuia pornita cu cel putin o ora inainte de transmisie (sau inregistrare). Pe atunci camerele TV cantareau multe kg, ca sa o montezi pe trepied aveai nevoie de cel putin doi oameni, era foarte grea, apoi trebuia desfasurat cablul de la car la camera si facuta legatura video si audio intre car si camera. Era mult de lucru.
In prima zi am fost un pic cam buimacit, una am invatat la facultate, cu altceva m-am intalnit aici. Parca m-as fi intors in epoca de piatra. Oricum, nu trebuia sa ma obisnuiesc cu aparatura intr-o singura zi. Daca era o urgenta, era acolo fostul sef de car si am fi lucrat impreuna.
In timp ce eu invatam una si alta despre car, baietii nu stiau ce se intampla. Erau un pic ingrijorati pentru ca nu stiau cum e noul sef. Asa ca m-au supus la un test. Au pus mana de la mana si au cumparat o sticla de coniac albanez, Skanderbeu cred. Si a venit decanul de varsta (si de salariu – avea cel mai mare salariu, datorita vechimii), nea Oli, soferul carului TV, cu doua pahare de coniac, unul pentru fostul sef si unul pentru mine. Mi-au urat baietii bun venit si au venit cu un coniac. Am fost impresionat, i-am multumit si am baut paharul de coniac. L-am auzit pe nea Oli cum a intrat in camera de asteptare a carului si a anuntat victorios:
Baieti, e de-al nostru, e simpatic.
Dupa ce am terminat faza de initiere in tainele arhaicului car TV, m-am alaturat baietilor in camera. Ne-am imprietenit imediat. Dar, in acelasi timp, am stabilit impreuna un cod de conduita. Cand e de lucru, fiecare stie ce trebuie sa faca. Daca eu consideram ca unul trebuia sa faca treaba altuia, asa ramanea. Eu eram seful carului si cel care dadea raportul sefilor de la Bucuresti. Daca nu ar fi iesit bine, eu eram singurul raspunzator. In timpul liber, suntem prieteni, nu conteaza cine e seful. Si a fost foarte bine pentru toti.
De multe ori a trebuit sa il inlocuiesc pe unul cu altul, din diferite motive, dar ne-am descurcat. Doar eram de-al lor, cum a spus nea Oli.
Pasiunea mea – televiziunea (partea a III-a)
Cat timp am stat la Cluj, mereu am incercat sa vin acasa. Dar nu am reusit decat dupa aproape trei ani, nu erau posturi libere. Au fost totusi si unele momente hazlii, care au facut sa imi mai treaca supararea.
Prima data am incercat la DRTV Timisoara. Director era, pe atunci, un domn Esanu. Toata lumea spunea ca este un om dur. Dar nu aveam nimic de pierdut, asa ca m-am inscris din timp in audienta. In ziua respectiva a nins puternic. Pe atunci aveam parul destul de mare. Fiind si cret, marunt, marunt, imi statea ca lui Jimmy Hendrix. Pana sa ajung in birou la dom’ director, m-a nins bine si am intrat, m-a primit imediat ce am ajuns.
Domnul Esanu studia niste acte. Cand si-a ridicat privirea mi-a zis taios: macar puteai sa-ti dai jos caciula de pe cap. El a crezut ca parul meu e o caciula, probabil de astrahan. Cand i-am raspuns respectuos ca nu este caciula, ca este parul meu si ca nu am ajuns sa ma scutur de zapada, s-a uitat mai atent si a inceput sa rada. Asa l-am cucerit. M-a poftit sa iau loc, m-a servit cu o cafea, am discutat, mi-a explicat ca, mometan, nu exista niciun post liber, dar ar putea sa apara ceva la Novaci, in judetul Gorj, undeva in varful muntelui, unde se ajungea greu. Am spus ca ma gandesc, ca pastram legatura si ne-am despartit amiabil. Cu mine nu a fost deloc dur, dimpotriva. Doar ca mie nu prea imi convenea la Novaci, era foarte greu de ajuns. Asa, mai bine era la Cluj, la 6 ore de mers cu trenul.
M-am dus si la Studioul Teritorial RTV Timisoara. Directorul de la studiou era un batranel simpatic, foarte jovial, a vorbit cu mine ca si cu copilul lui, ce mai i-am cazut drag. Dar aceeasi poveste. Nu sunt locuri disponibile. Si tot asa, vom tine legatura. Stiam eu cum e. Eram convins ca pana la urma vor uita de mine. Si totusi, nu a fost asa.
“Antenele” mele au aflat ca este un post de inginer la studiou. Imediat mi-am luat liber, aveam multe zile libere si m-am prezentat. Cand m-a vazut domnul director Opreanu s-a bucurat, mi-a strans mana, mi-a spus ca a incercat sa dea de mine, dar nu mai avea niciun telefon, nimic. Norocul meu a fost ca s-a aprobat infiintarea functiei de inginer sef la studiou, astfel ca seful carului TV devenea inginer sef iar locul lui devenea liber.
Exact ce doream eu. Au scos la concurs un post de inginer si patru de tehnicieni.
Cand am intrat in sala, era plin. Cel putin asa mi s-a parut mie. Cred ca eram 7. Am primit subiectele, am inceput sa scriu. Erau subiecte interesante, mi-au placut, asa ca am avut ce sa scriu. Incet, incet, ceilalti se ridicau si plecau. Pana la urma am ramas singur. Si mai aveam de scris. Pana cand s-a plictisit viitorul inginer sef si m-a intrebat:
- Ce faci, scrii acolo un roman?
- Pai da, scriu cat mai mult si mai bine, doar este concurs si mai sunt candidati! – i-am raspuns eu.
A inceput sa rada si mi-a spus ca ceilalti sunt pentru posturile de tehnicieni, pentru postul de inginer eu sunt singurul. Dar trebuia sa scriu si eu ceva, ca sa ramana la dosar. Asa ca am mai scris putin, am terminat lucrarea si am predat-o.
Astfel am ajuns sa lucrez la studiou, ca sef de car TV. Urma ceva nou pentru mine, dar ceva ce imi doream mult. Alta data.
Pasiunea mea – televiziunea (partea a II-a)
Noi ne cataram pe coclauri, daca pica semnalul pe undeva, pentru ca omul de rand sa vada mizeria aia de program, sa asculte ceva la radio sau sa vorbeasca la telefon.
Prin anii ’80, pe cand lucram la DRTV, departe de casa, singur, cu familia impartita pe ici pe colo, altii au avut curajul si au fugit din tara. Nu au suportat teroarea comunista. Bravo lor. Ii felicit. Eu am ramas in tara si nu imi pare rau.
Imi amintesc si acum cum m-am imprietenit cu Romulus Nita, seful statiei TV de la Mogosa. Eu eram cu echipa tehnica de la DRTV Cluj la Mogosa, langa Baia Mare. Aveam o misiune dubla. Trebuia sa supraveghiez transmisiunea meciului retur dintre Dinamo Bucuresti si Internazionale Milano. Era linia de radioreleu internationala.
Cand se termina meciul, urma un discurs al lui Ceausescu de la Satu Mare. Discursul lui Ceausescu avea prioritate maxima. Trebuia sa asigur calea de dus, de la carul TV de la Satu Mare spre studioul din Bucuresti si calea de intors, de la studioul TVR Bucuresti spre Statia TV Mogosa. Pare complicat, dar asa era. Daca vorbea Ceausescu la Satu Mare, semnalul trebuia sa treaca prin Bucuresti si sa se intoarca la Mogosa pentru a putea fi receptionat de telespectatori la Satu Mare. De parca s-ar fi uitat cineva la discursurile lui.
Aici a intervenit problema. Eu trebuia sa asigur si o linie de rezerva, ori pentru dus, ori pentru intors, daca Doamne fereste s-ar fi intamplat ceva in timpul discursului lui Ceausescu.
Si atunci a intervenit o mare problema. Meciul dintre Dinamo si Internazionale Milano s-a terminat exact cu acelasi scor ca si in tur: 1-1. Urmau prelungirile. Dar prelungirile se suprapuneau cu discursul lui Ceausescu de la Satu Mare. TVR-ul a intrerupt transmisia prelungirilor pentru a transmite discursul.
Acum, ce era sa fac eu? Aveam o singura linie de rezerva. Ori asiguram rezerva pentru discursul lui Ceausescu, ori asiguram rezerva pe international pentru meci.
M-am uitat la Romulus, ne-am inteles din priviri si am folosit rezerva pentru meci. El a supravegheat transmisia TV a discursului de la Satu Mare. Pana la urma, a iesit totul bine. Nu am fost nevoit sa folosesc rezerva, Europa a vazut continuarea meciului, Dinamo a castigat cu 3-2 si Romulus Nita mi-a dat garsoniera despre care am vorbit.
Pasiunea mea – televiziunea (partea I)
Primul meu loc de munca a fost la DRTV Cluj. Sincer, mi-a placut mult acolo. Un serviciu care imi placea, in cei aproape trei ani petrecuti acolo am avut posibilitatea sa cunosc aproape toata Transilvania. In primul an, fiind stagiar, am trecut, din luna in luna, pe la fiecare departament: la laborator, la proiectare, la televiziune (am stat o luna la statia TV Zalau si o luna la statia TV Heniu, langa Prundul Bargaului) si m-am oprit la radiorelee. Acolo, la radiorelee am avut in grija 2 linii importante: Cluj-Oradea si Cluj-Tg.Mures.
Aproape zilnic eram pe drumuri. la interventii sau revizii. Mergeam la orice interventie, chiar tineam locul altor colegi. Mie imi convenea, pentru ca astfel acumulam ore suplimentare si, din cand in cand, puteam sa imi iau liber cateva zile si sa dau o fuga la Timisoara. Daca as fi locuit in Cluj, cu toata familia, poate nu mi-ar fi convenit. Dar asa, cum locuiam la un camin, preferam sa fiu mereu plecat, stateam la hotel si, in timpul liber, mergeam acasa.
Bineinteles, cand m-am angajat, m-am pus pe lista de asteptare pentru locuinta. Avand familie, am cerut un apartament cu doua camere. Intr-un fel, a fost o greseala. Daca ceream garsoniera, as fi primit mai repede. Alti colegi, care au venit impreuna cu mine, au primit. Cu apartamentele era mai greu.
Dupa aproape doi ani de stagiu, un coleg de serviciu m-a lasat masca. El a primit o garsoniera in Cluj, dar era sef de statie TV la Mogosa, langa Baia Mare. Acolo avea de toate, cazare, masa, in timp ce garsoniera era goala. Si mi-a propus sa ma mut eu in garsoniera lui, cu tot cu familia, fara nicio chirie, doar sa platesc intretinerea si alte cheltuieli. Va dati seama ce bucuros am fost. Imediat m-am mutat, au venit Doina cu Andrei si am petrecut cateva luni minunate la Cluj. Cu noi in bloc mai erau doi colegi, unul era casatorit, asa ca aveam si noi gasca noastra. Bineinteles ca am mai rarit deplasarile, nu mai aveam nevoie de ore si zile libere. Preferam sa le petrec cu familia. Mergeam doar la interventiile urgente, pentru liniile care erau in sarcina mea.
Dar totul parea prea frumos, nu? Colegul meu de la Baia Mare a fost promovat si urma sa vina la Cluj. Va dati seama ca m-a rugat sa ii eliberez garsoniera. Dar cineva, acolo sus, a avut grija de noi. Parintii nostri au aflat ca, la Timisoara, a aparut un post de inginer la Studioul Teritorial TVR Timisoara. Imediat am dat o fuga acasa, m-am dus la studiou, am dat o proba de lucru, nu au fost probleme si am plecat cu cererea de transfer in buzunar.
Acum, la Cluj, era o alta problema. Cei de la DRTV nu prea dadeau drumul oamenilor, in special inginerilor. Munca era grea si tot mai multi doreau sa plece. In plus, eu nu puteam pleca cu demisie, pentru ca eram in stagiu si nu aveam voie. Dar am adoptat o alta strategie.
Ne-am inscris in audienta la domnul director. Cand am ajuns la rand, i-am explicat situatia in care ne aflam, ca trebuie sa eliberam garsoniera si i-am cerut sa ne dea de urgenta un apartament, ca nu aveam unde sa locuim. Domnul director bineinteles ca nu avea de unde sa ne dea apartamentul si i-a scapat porumbelul din gura: domnule inginer, daca ati gasi unde sa va transferati la Timisoara, nu m-as opune. El credea ca nu voi fi in stare sa imi gasesc ceva, intr-un timp atat de scurt, cand aproape trei ani nu am reusit.
Atat mi-a trebuit. I-am scos cererea de transfer si nu a mai avut ce face. A ramas gura-cascata. Daca ii ceream direct transferul, m-ar fi refuzat. Dar asa, m-am transferat fara probleme si am ajuns acasa. Home, sweet home.
Comentarii recente