La Multi Ani de Sf.Nicolae!
Sunt si eu unul din cei 811.243 de romani isi aniverseaza onomastica de Sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, cunoscut ca si „Facatorul de Minuni” . Din cei 811.243 de romani aniversati la sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae, mare aparator al ortodoxiei, 523.312 sunt barbati, iar 287.931 sunt femei.
Statisticile existente la nivelul Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date arata ca majoritatea barbatilor care il au ca patron spiritual pe “Sfantul Nicolae, respectiv 332.609 de persoane, poarta numele Nicolae, alti 64.762 Niculai sau Neculai, iar 44.068 Nicusor.
De asemenea, alte 32.894 de persoane poarta numele de Niculae, 26.137 – Nicu, 13.394 – Nicolaie si alti 192 – Nikolaos, Nick, Nikos si Nik.
Numele Sfantului Nicolae este purtat si de 287.931 de femei, dintre acestea 199.744 poarta numele Nicoleta, 56.611 -Niculina sau Nicolina si alte respectiv 9.650 de persoane – Niculita sau Necolita.
8.209 de femei poarta numele – Neculina sau Necolina, iar alte peste 13.520 – Nikole, Nicola, Nikolett, Nica, Nikoletta, Niko, Niki, Nicoll, Niculai, Nichi sau Niculeana.
Tuturor celor care isi serbeaza onomastica de Sarbatoarea Sfantului Ierarh Nicolae: multa fericire, sanatate si noroc alaturi de cei dragi!
Pasiunea mea – televiziunea: Remember Adrian Paunescu
Imi amintesc mereu, cu placere, de Cenaclul Flacara. De cate ori venea in Timisoara eram mereu prezent. De fiecare data era ceva nou, la fiecare spectacol. Chiar si dupa ce am plecat la Cluj am asistat la cateva spectacole in zona, in Ardeal. Tot ca spectator … Mai bine zis ca participant. Nu puteai fi un simplu spectator la cenaclu. Nu puteai sta pe scaun si sa aplauzi. Te ridicai in picioare, cantai si dansai. Stiai cand incepe, nu stiai cand se termina. Dar era ceva deosebit la acele spectacole. De multe ori mi se facea pielea de gaina. Alteori imi dadeau lacrimile.
Dupa ce m-am intors la Timisoara, la Studioul TVR Timisoara, am ajuns de “cealalta parte a baricadei”, daca pot sa spun asa. De fiecare data cand aparea Cenaclul prin zona, eram prezenti si noi, ca sa inregistram spectacolul. Pe vremea aceea inca nu a fost interzis, era inainte de 1985. De fiecare data cand era vorba de cenaclu ne anuntam familiile sa nu ne astepte, ca nu stim cand venim, noi suntem la cenaclu si la o cana de vin. Asa era. Ne era frica sa nu ni se termine benzile de inregistrare. Tot asa, stiam cand incepe spectacolul, nu stiam cand se termina … Aveam si probleme cu captarea sunetului in car. Nu aveam atatea microfoane, totul era prea dinamic pentru posibilitatile noastre tehnice. Pana la urma ne-am descurcat. Captam sunetul de la pupitrul de sunet al cenaclului (cel care difuza in sala), Adrian Paunescu avea microfonul lui si mai aveam un microfon pentru sala. Noi trebuia sa fim atenti ce cale de sunet o dam mai tare, ce cale sa o reducem. Dar faceam cu schimbul, si la camere si la sunet, ne ajutau si baietii care nu mai aveau alta treaba dupa ce au montat camerele sau tras cablurile la carul TV. Dar ne-au inteles si ei pe noi, spectacolul era atat de frumos incat nu puteai sa stai in car nu stiu cate ore, trebuia sa mergi un pic in sala, sa canti si sa participi … Sa te simti bine. Chiar ca ma simteam bine.
Ultima amintire este de la Alba Iulia, la 1 Decembrie. Cred ca era in 1984. Adrian Paunescu nu mai era agreat, Cenaclul Flacara devenea ceva periculos, strangea mereu prea multi oameni, deodata, in acelasi loc. Noi am ajuns acolo ca sa transmitem manifestarile de la Alba Iulia. Pe atunci Ziua Marii Uniri era tratata asa, in derizoriu, nu se compara cu 23 august, sarbatoarea nationala.
Transmisiunea directa a durat destul de putin. Stiti cum era pe atunci, cat mai putine ore de emisie la TV. La Alba Iulia era si Adrian Paunescu cu Cenaclul. Ar fi vrut sa intre in direct, dar nu avea loc in program. Pana la urma am obtinut aprobare de la Bucuresti sa inregistram ceva din spectacol. Inainte de inceperea spectacolului Adrian Paunescu a venit la car si ne-a multumit tuturor, a dat mana cu fiecare, stia ca nu aveam puterea de decizie, ca nu puteam transmite in direct, dar ne-a multumit ca ne-am luptat pentru a obtine permisiunea sa inregistram. Nu a fost nu stiu ce inregistrare, nici nu aveam suficienta banda la noi, dar oricum a fost ceva mult mai frumos decat penibila manifestare de 1 decembrie, regizata de cei care raspundeau de Cantarea Romaniei.
Ce este dureros, dupa ce s-a interzis Cenaclul Flacara, Adrian Paunescu a ajuns sa raspunda … sau cam asa ceva … de Cantarea Romaniei. Am prins si eu cateva inregistrari prin tara cu aceste “spectacole” de o penibilitate … nu am cuvinte. Asta pana ne-au desfiintat si ne-au facut “someri”. Dar asta e alta poveste.
Maestre Adrian Paunescu, ramas bun. Inca imi amintesc de strangerea de mana de la Alba Iulia si ma simt onorat.
Andreea si Andrei au implinit un an de la casatorie – cadoul lui Andrei
Cat de repede a trecut un an. 
Parca ieri eram la nunta si ne distram. Acum au deja un an de casatorie, au aniversat nunta de nylon. Mama le-a pregatit prajitura lor preferata. Au mancat asa ceva cand au fost la Londra si au facut o comanda ferma: Chocolate Royale Cheescake, o minunatie de prajitura.
Reteta completa, daca doriti sa o preparati, o gasiti aici: Chocolate Royale Cheesecake
Si acum sa va povestesc ce cadou interesant a primit Andrei de la Andreea: un puzzle. Andrei s-a bucurat ca un copil.
Asa ca Andi s-a apucat imediat de treaba. Era curios sa vada ce este in puzzle.
Incet, incet, devenea din ce in ce mai interesant. Oare ce o fi?
Acum este foarte preocupat de rezolvare. Mai are mult de lucru.
Apare ceva foarte interesant. Cred ca stie deja despre ce e vorba.
A aparut el, apoi a aparut si Andreea.
Ce cadou frumos: un puzzle cu ei doi la casatoria civila.
La multi ani, dragii mei, casa de piatra si sa fim impreuna si la nunta voastra de argint, daca nu si mai mult. Va pupam dulce. Mama si tata.
Mi-am schimbat permisul de conducere
Astazi mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa-mi preschimb permisul de conducere. Mi-am pregatit actele si m-am inarmat cu rabdare. Tineam minte cum era pe vremuri, cand stateai ore in sir la coada. Sa stiti ca am ramas placut surprins. Nu am stat la nicio coada, totul a mers destul de repede si foarte elegant. In Timisoara, preschimbarea permisului se face acum la Iulius Mall, la etajul I. Am ajuns acolo pe la 11 dimineata, mi-am luat numar de ordine si am vrut sa ma duc sa imi dactilografieze fisa. Prima surpriza placuta: nu se mai dactilografiaza, se completeaza de mana. Am completat fisa si m-am asezat la o masuta. (este un barulet chiar acolo) Aveam numarul 262 iar la rand era numarul 247, asa ca am comandat cate o inghetata (am fost si cu Doina). Intre timp ma uitam la monitor si numarul crestea, crestea. Totul a mers foarte repede.
Nici nu am apucat sa termin toata inghetata, ca mi-a venit randul. Domnisoara de la birou foarte draguta, a luat actele, a introdus datele in calculator, m-a pus sa semnez si mi-a facut 4 poze, pana a iesit una mai buna. Nu prea sunt fotogenic zilele astea Cand am terminat, mi-a spus ca permisul vine acasa intr-o saptamana, cu postasul. Totul a durat doar cateva minute.
Eu m-am dus cu cateva saptamani inainte de expirarea permisului si nu am avut nevoie de fisa medicala.
Daca intereseaza pe cineva, iata actele de care aveti nevoie:
- Cartea de identitate original si copie xerox (aveti grija sa luati originalul cand plecati)
- Permisul de conducere original si copie (copia o folositi pana primiti permisul nou)
- Fisa permis auto (o gasiti acolo si o completati cu pixul)
- Taxa permis auto 68 lei platita la CEC sau la BCR (eu am platit-o la BCR, e mai elegant si mai usor)
- Fisa medicala permis auto tip A (daca permisul a expirat)
Asta e tot. Este bine sa aveti un pix la voi si sa completati fisa cu majuscule. Succes. Parca am intrat si noi in Europa.
La Multi Ani, Andrei!
Ieri a fost ziua lui Andrei. Fiul nostru a implinit 29 de ani. Bineinteles, mama i-a facut un tort.
La Multi Ani de 8 Martie
La Multi Ani de 8 Martie tuturor femeilor, mamelor, sotiilor, iubitelor, nurorilor … Va ofer cu drag cateva flori de camp
… si o floare pentru mama
22 februarie – o zi de placuta si de trista amintire
Astazi, daca ar mai fi trait (Dumnezeu sa-i odihneasca in pace), parintii mei ar fi aniversat 55 de ani de la casatorie. Nu a fost sa fie, din pacate … Pe tata l-am pierdut in 1972, cand aveam 16 ani si aveam cea mai mare nevoie de un tata, pe mama am pierdut-o in 2003. Imi pare rau ca tata nu a trait sa ma vada la casa mea, sa imi cunoasca familia, pe Doina si pe Andrei, imi pare rau ca mama nu a trait sa il vada pe Andrei la casa lui, cu nevasta cu tot, cu facultatea terminata si cu un serviciu bun.
Eu imi amintesc cu drag, in fiecare an, de nunta lor, de fapt de ziua in care s-au casatorit, nu au facut nicio nunta, erau alte vremuri pe atunci. Si tot cu drag imi place sa ma gandesc ca eu am fost conceput in noaptea nuntii, fructul dragostei lor. M-am nascut peste 9 luni si 6 zile de la casatoria parintilor mei. Sper ca s-au regasit acolo, undeva …
Comentarii recente